În prezent, pe planetă există peste 50 de conflicte armate și războaie active.
Lumea a dezvoltat o formă de interdependență, pentru că instabilitatea într-o regiune a exacerbat instabilitatea în alta.
Pentru a sintetiza ceea ce se petrece astazi in lume intr-o singura propozitite,putem spune ca Beijingul, Moscova și Teheranul sunt noile puteri „nu au si vor sa aiba” si care luptă împotriva „deținătorilor”: Washingtonul și aliații săi.
Temerile majore pentru 2026 sunt:confruntarea economică, teama de conflicte armate între stateteama de polarizare socială și dezinformareteama de fenomene meteorologice extreme, pierderea biodiversității și schimbările critice ale mediului planetei ,amenintarea lanțurilor de aprovizionare globale și stabilitatea economică.
Intre timp declarația făcută în noiembrie de generalul Fabien Mandon, șeful Statului Major al forțelor armate franceze, a căzut ca un trăsnet asupra opiniei publice din Franța. El a spus că trebuie acceptată ideea unor pierderi umane majore și că posibilitatea unui conflict cu Rusia până în 2030 înseamnă că întreaga societate, nu doar armata, trebuie să fie pregătită.
Cel mai mare pericol nu vine din razboaiele ce au loc in acest moment pe planeta ,ci in ceea ce ar putea urma daca SUA reuseste sa isi impuna vointa in Iran ar fi catastrofal din mai multe puncte de vedere. Agresiunea chineză împotriva Taiwanului ar putea declanșa un război cu Statele Unite, punând cele două cele mai puternice armate ale lumii – și cele două arsenale nucleare ale acestora – una împotriva celeilalte. Ar distruge comerțul global în moduri care fac ca dislocările provocate de războaiele din Ucraina și Gaza să pară banale. Ar polariza și mai mult politica globală, pe măsură ce Statele Unite ar încerca să unească lumea democratică împotriva agresiunii chineze, împingând Beijingul într-o îmbrățișare mai strânsă cu Rusia și alte puteri autocrate.Deci s-ar putea ca raul cel mare,pericolul cel mai grozav sa nu fie razboiul din Iran sau Ucraina,ci cel dintre SUA si China.
Pe 11 decembrie, Mark Rutte, secretarul general al NATO, a spus că Europa trebuie să fie pregătită pentru „un război de amploarea celui trăit de bunicii sau străbunicii noștri”. Câteva zile mai târziu, șeful Statului Major al armatei britanice, Sir Richard Knighton, a avertizat că securitatea „nu poate fi externalizată doar către forțele armate”.
Un lucru este însă sigur: conflictul ucrainean va continua să facă ravagii în 2026.
Uniunea Europeană, care tocmai a anunțat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, va fi în prima linie, iar perspectiva reluării luptelor va afecta puternic statelor implicate.
Regimul lui Maduro din Venezuela beneficia de sprijinul Rusiei și Chinei, precum și de complicitatea mai multor țări latino-americane, începând cu Brazilia, asa ca a fost inlaturat.
Războiul civil care sfâșie Sudanul are ca miza securitatea maritimă pe coasta Mării Roșii, râvnită de două țări: Emiratele Arabe Unite, prezente la nivel mondial ca operator portuar de la achiziționarea P&O Ports în 2006, și Egiptul sub mareșalul Sisi.
Escaladarea tensiunilor maritime în regiune, între marina chineză și marinele din Vietnam, Filipine și Indonezia.In Asia, un grup de insule aflate la doar câțiva kilometri de coasta Chinei ar putea avea un impact geopolitic disproporționat față de dimensiunea lor. Insulele Kinmen, controlate de Taiwan și populate de aproximativ 150.000 de oameni, sunt văzute de Beijing drept o țintă ușoară.
„China ar putea ocupa aceste insule cu un efort militar minim și apoi ar putea observa reacția comunității internaționale”, explică Philip Ingram. Un astfel de scenariu ar testa nu doar Taiwanul, ci și hotărârea Statelor Unite.
China care doreste sa anexeze Taiwanul si Coreea de Nord care se lauda cu un submarin nuclear,fiind unul dintre cei mai puternici susținători ai Rusiei în războiul împotriva Ucrainei.
Cu una dintre cele mai mari armate din lume, o flotă navală în expansiune și un arsenal nuclear activ, Coreea de Nord rămâne un factor destabilizator major.Kim Jong-un a renunțat oficial anul trecut la ideea reunificării pașnice, declarând Coreea de Sud „principalul inamic”.
Israelul și Iranul sunt dușmani de zeci de ani, însă niciodată nu s-au atacat direct până în seara zilei de 13 aprilie 2024, când Teheranul a lansat peste 300 de drone și rachete.De pe data de 28 februarie 2026, ne aflăm într-unul dintre acele momente de ruptură. Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au lansat în acea dimineață o serie de lovituri masive asupra unor ținte strategice din Teheran, declanșând o stare de urgență națională și punând capăt deceniilor de război din umbră. În același timp, președintele american Donald Trump a confirmat că Statele Unite au început „operațiuni de luptă majore” în Iran, sub numele de cod Operation Epic Fury, marcând cea mai mare intervenție militară în Orientul Mijlociu din ultimele decenii.
