In primul rand acordati cea mai mica incredere studiilor de laborator,deoarece ele pot doar arata de ce biochimia de la baza ar putea functiona, dar este posibil ca aceste descoperiri sa nu se traduca automat asupra oamenilor.
La începuturile ei, medicina ştiinţifică s-a desprins din experienţa medicinei empirice, ulterior îmbogăţindu-se din aportul experienţei oamenilor simpli puşi faţă în faţă cu pericolul deteriorării sănătăţii.
Este important sa vedem care erau alternativele in vechime pentru a trata diferite afectiuni,fiinca astfel avem optiunea vasta a medicamentelor chimice ,dar si naturiste si nu mai putem face distinctia despre ceea ce este potrivit sau nu pentru noi.
Egiptenii antici acordau atenție igienei orale,astfel ca „pasta de dinți” era un amestec de coji de ouă arse, piatră ponce, smirnă și praf de copite de bou. Totul era amestecat cu apă. Dacă cineva, în acele vremuri, dorea să prevină infecțiile, trebuia să folosească o pastă făcută din tămâie, chimen și ceapă.
La chinezi,inca din anul 3700 i.Hr. ,dacă cineva avea o durere de dinți, se recomanda să zdrobească usturoiul prăjit cu dinții și apoi să adauge semințe de hrean tocate și lapte uman. Pasta rezultată trebuia pusă în nas, în orificiul din partea opusă dintelui care durea.
O altă modalitate de a ameliora durerea era arsenicul. Cantități mici de otravă erau plasate lângă dinte. Aceasta ușura durerea, dar „omora” și țesuturile adiacente și chiar pacientul.
Cu toate acestea, cea mai cunoscută a fost acupunctura, în cadrul căreia, din 388 de puncte, 26 sunt responsabile pentru ameliorarea durerii.
Romanii aveau grijă și de respirația proaspătă. Pentru a face acest lucru, ei foloseau clătiri cu ulei parfumat și se foloseau de scoarță de copac și cărbune,carbune care se regaseste si astazi in pasta de dinti moderna.
În Europa evului mediu, medicina a devenit mai dezvoltată în timpul secolului al XII-lea, când multe texte medicale au fost traduse din greacă și arabă.
Chirurgia medievală a luat naștere din medicina antică egipteană, greacă și arabă. Un exemplu de astfel de influență ar fi Galen, cel mai influent practicant al practicilor chirurgicale sau anatomice pe care le-a efectuat în timp ce se ocupa de gladiatori la Pergamon. Realizările și progresele în medicină făcute de lumea arabă au fost traduse și puse la dispoziția lumii latine.
Pentru arsuri şi opărire un melc viu şi freacat pe arsura cu balele acestuia, vindeca rana.
Acest tip de remediu ar fi avut efecte benefice asupra arsurilor, calmând în acelaşi timp durerea. Studiile recente au demonstrat că saliva de melc conţine antioxidanţi, antiseptici are efecte analgezice, antiiritante, antiinflamatorii. De asemenea, conţine colagen şi elasten, elemente vitale pentru regenerarea pielii.De altfel si astazi exista numeroase creme pe baza de melc.
Medicina modernă încă utilizează medicamente care utilizează alcaloizi din vindecea pentru tratarea migrenelor,ca in epoca medievala.
Ceea ce stim sigur este ca avem de facut alegeri bune :• Fructe si legume
• lipide mononesaturate si polinesaturate (ulei de masline, ulei de rapita, ulei din boabe de soia, ulei de sofranel , nuci, seminte)
• acizi grasi omega-3 (ulei de peste)
• Peste
• Cereale integrale
Tipul de grasime face diferenta. Persoanele cu cea mai mare incidenta de boli cardiace au mancat grasimile cele mai saturate si trans. In acelasi timp, persoanele cu cea mai mica incidenta a bolilor cardiace aveau diete cu putine lipide trans dar relativ bogate in grasimi polinesaturate, care provin in special din grasimi vegetale.
Alte efecte pozitive provin in mod specific din acizii grasi polinesaturati omega-3 si omega-6, care se gasesc in peste, multe grasimi vegetale si unele nuci si seminte. Aceste lipide reduc trigliceridele, previn aritmiile (ritmuri cardiace anormale), reduc tensiunea arteriala si ajuta la prevenirea aterosclerozei. Acizii grasi Omega-3 cat si omega-6 reduc riscul de boli cardiace si de atac cerebral . Pestele, in special, ofera protectie solida contra tipului cel mai obisnuit de atac cerebral —atac cerebral ischemic, care este cauzat de blocaje pe arterele care duc la creier.
Exista alimente pe care le putem denumi “jefuitori de nutrienti”. Dintre acestia, cel mai mare “jefuitor” este considerat zaharul alb.
Zaharul alb cauzeaza rabufniri emotionale.
Zaharul cauzeaza boli cronice la nivelul sangelui care se manifesta prin diabet sau hipoglicemie. Acesti oameni deseori au perioade de depresii, iritabilitate si atacuri nervoase. Aceste stari afecteaza de fiecare data sistemul nervos rezultand in stari mentale, care se manifesta prin simptome ca: dureri de cap, oboseala, insomnie, iritabilitate, agitatie, plans, stari de nervozitate, ingrijorare excesiva, putere de concentrare scazuta, depresie, uitare, ganduri suicidale, temeri ilogice, alergii, etc.
In manuscrisul nr. 740 din Arhivele Statului din Bucureşti, datând din secolul al XVI-lea găsim menţionată şi urzica, indicată atunci când unui om “îi este greu la stomac” şi sfatul “bea şi vei fi sănătos”; prepararea acesteia făcându-se prin fierberea plantei şi adăugând miere proaspătă de fagure. Mai este menţionat şi faptul că “cine are răni, pisează frunze de urzică cu untură veche, curăţă toate rănile şi le vindecă”. Frunzele plantei bogate în provitamina A, vitaminele C şi K, sunt folosite şi astăzi pentru acţiunea hemostatică, pentru proprietatea de a fluidifica secreţiile bronşice şi pentru caracteristica diuretică si roiniţa (Melissaoficinalis) este recomandată de vechiul autor în afecţiunile oculare, în timp ce pătlagina e indicată în tratamentul rănilor frigurilor şi diareei sub formă de unguent sau fiartă în vin.iar astazi se vinde in farmacii uscata,pentru ceai,fiind un bun calmant.
În tratatele de medicină nu se vorbeşte despre cauzele spirituale ale bolilor. In Levitic sunt descrise perioadele de izolare ale bolnavilor de ciuma sau de lepra. Perioadele de incubatie, de contagiune, stabilite de stiinta medicala in secolele XIX – XX, cand abia s-au descoperit microbii, coincid perfect cu cele expuse acum cateva mii de ani, cand a fost scos Leviticul.
Legea dată de Dumnezeu prevedea circumciderea copiilor de sex bărbătesc în a opta zi de viață. (Leviticul 12:3) S-a observat că, în cazul unui nou-născut, valoarea normală de coagulare a sângelui se atinge abia după prima săptămână de viață. În timpurile biblice, când nu erau disponibile tratamente medicale avansate, era o dovadă de înțelepciune ca un copil să fie circumcis după prima săptămână de viață.
Exista un verset in Eclesiast care spune „Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele”. Se refera la plante si la ape minerale.
- Primul ”clinical-trial” din istorie este menționat în Biblie – în cartea lui Daniel 1:12-15 găsim primul studiu clinic documentat. Daniel, împreună cu alți tineri evrei „frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere”, robi fiind, au fost chemați să slujească la casa împăratului Nebucadnețar. Dar Daniel a cerut celor care îi îngrijea să le dea altfel de mâncare, nu din mâncarea pe care o mânca de obicei împăratul și în felul acesta să-i ”incerce” (trial=încercare) timp de 10 zile, în care hrana să le fie doar zarzavaturi și apă de băut. V
- Prima descriere a simptomelor unui AVC (Accident Vascular Cerebral) –Psalmii 137:5,6 – atât afazia motorie cât și hemipareza dreaptă sunt rezultatul unui AVC la artera cerebrală medie.
- Zâmbetul și Proverbe 17:22 – s-a (re)descoperit că zâmbetul are efecte benefice asupra sănătății. Același lucru îl spune și Solomon, în Proverbe: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”.
O mare problema a vremurilor noastre o constituie stresul profesional ,generata de lipsa de control asupra muncii.
