Chiar dacă pare greu de crezut, undeva pe Glob, unii oameni trăiesc într-un adevărat paradis. Nu au bani, nu sunt afiliați politic și nici nu au religie. Iată unde se află Raiul pe pământ!
Auroville este un oraș special al cărui concept este total diferit față de ceea ce suntem obișnuiți să vedem. Se spune că aici este singurul loc unde oamenii nu știu ce este sărăcia.
Auroviile este un oraș situat în India, în apropierea metropolei Chennai. Oamenii îi mai spun și ”Orașul Zorilor” și are o poveste aparte. Orașul Auroville a început să prindă contur în 1968.
Cei 1.500 de locuitori ai orasului indian Auroville traiesc in casute bizare pe care le-au construit singuri, gatesc cu ajutorul energiei solare si incearca sa dea un nou inteles conceptului de comunitate. Asezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evolutiei umane. In Auroville nu exista un sistem de legi, politie sau primar, viata este in intregime ecologica, iar televiziunea si discotecile lipsesc cu desavarsire.
Populatia curenta din Auroville este de aproximativ 1.500 de
rezidenti permanenti, reprezentanti a peste 31 de nationalitati,
majoritatea indieni (31%) si francezi (20%). Planul original al
orasului a urmat conturul unei spirale, alternand zone
rezidentiale, culturale si industriale, intinse pe o suprafata de
12 km patrati si pregatite sa gazduiasca 50.000 de oameni.
De la bun început, membrii micii comunităţi au decis să trăiască din propriile resurse, iar aşa au apărut şi mici ferme la care lucrează împreună mai mulţi dintre locuitori. Pe lângă ferme există şi cantine, unde oamenii iau masa după ce vin de la muncă. Oraşul îşi produce singur aproape toate cele necesare, de la alimente până la energia solară care alimentează casele oamenilor. Există totuşi şi câteva făbricuţe şi mici firme unde sunt angajaţi oameni din afara oraşului, care sunt plătiţi pentru munca lor.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să găsească soluții pentru a-și procura cele necesare traiului. Și cum banii încă nu existau, au găsit soluția trocului (astăzi denumit barter), schimbul în natură de produse sau servicii, între membrii aceleiași comunități sau între grupuri diferite. Dar, a apărut o altă situație: și-au dat seama că unele produse sunt mai scumpe decât altele. Aveau nevoie de o unitate de măsură. O unitate de măsură care să fie trainică, cu valoare și în același timp să reprezinte prețul mărfurilor. Apar, astfel, primele monede. La început au fost cochiliile de scoici, ceaiul, vitele, sarea, condimentele, grânele, colții de câine, clopoțeii de bronz, cuțitele, pietrele șlefuite sau brățările. Iar cu două – trei mii de ani înainte de Hristos, în Mesopotamia au fost puse bazele primului sistem bancar. Practic, istoria banilor se confundă cu istoria omenirii. Pe insula Yap, din arhipelagul Carolinelor, banii se țineau la intrarea în casă, ca semn al averii familiei. Erau pietre găurite. Un purcel costa o piatră de jumătate de metru, iar o nevastă …una de 1,3 metri.
Metalele pețioase, ca aurul și argintul, au fost întotdeauna la mare căutare. Au fost folosite pentru confecționarea monedelor. Acestea erau ștanțate cu un fel de sigiliu ca să nu poată fi falsificate. Istoricii și arheologii au descoperit primele monede din metale prețioase în cetatea Lidia, o colonie din Asia Mică. Aveau o anumită greutate, erau confecționate din electrum, un aliaj din aur și argint, în proporții egale, sub formă de disc, iar garanția valorii, era dată de sigiliul regelui. Se numeau lydieni.
In China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici; în timp, scoiclte s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, în unele zone din Africa fiind folosite până la jumătatea secolului XX.
Alte forme neobişnuite de bani sunt colţii de câine, folosiţi în insulele Solomon din Pacific; brăţările, folosite în Coasta de Fildeş; clopoţeii de bronz (Zimbabwe) sau cuţitele (China).
TROCUL
Schimb de necesitate: Un vânător putea schimba piei de animale pentru cerealele unui agricultor.
Servicii contra bunuri: Oamenii puteau oferi forță de muncă sau abilități specifice (ex: repararea unei unelte) în schimbul hranei.
Limitări: Trocul era dificil deoarece necesita o „dublă coincidență a nevoilor” – trebuia să găsești pe cineva care să aibă ce îți trebuie ție și care să vrea exact ceea ce ofereai tu la schimb.
Un bun foarte valoros pentru oamenii din în acele vremuri era sarea. Pentru soldații romani, sarea era atât de importantă încât alegeau să își primească salariul în sare, pe care mai apoi o schimbau cu diverse obiecte. Astfel, cuvântul “salariu” își are etimologia din latinescul “salarium” care se traduce ca fiind “plata în sare”.
Cum arăta trocul? Spre exemplu, soldatul roman își primea sarea, pe care o schimba cu un bucătar pentru mâncare, iar bucătarul o folosea ca troc pentru achitarea chiriei în care locuiește.
Banii au devenit un mijloc de schimb pentru bunuri și servicii, înlocuind trocul. Cu toate acestea, trocul încă se mai practică, spre exemplu Tailanda, exportă orez în schimbul petrolului primit din partea Iranului.
Cetăţile greceşti Atena şi Corint au început să bată monedă proprie în 575-570 î.Hr., iar un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s-a apucat să producă, în Lidia, monede de aur şi argint.
Astazi trocul online ia locul banului. Mii de români fac schimb de haine şi electronice.Moda site-urilor de schimburi a ajuns în România după ce în Spania şi Grecia astfel de platforme online au înflorit, pe fondul crizei.
Banii digitali reprezintă monede existente exclusiv în formă electronică, stocate și tranzacționate prin intermediul internetului, fără o reprezentare fizică precum bancnotele sau monedele metalice.
Dezavantajele banilor digitali:
În defavoarea utilizării banilor electronici:
– În timpul încălcării datelor, dacă toți banii dvs. sunt luați prin fraudă, atunci nu veți avea bani pe care să vă bazați;
– Șansele de a scurge informații personale la o posibilă încălcare a datelor;
– Nu toată lumea are un cont bancar pentru a se bucura de bani fără numerar;
– Adevărul universal este că banii virtuali sunt mai greu de economisit decât banii fizici;
– Tentația de a cheltui excesiv poate crește
-Cel mai mare risc însă pentru cetățeanul obișnuit este posibilitatea ca un guvern rău intenționat să poată controla fiecare persoană, controlându-i banii. Cât timp există cash, există libertate. Banii electronici pot fi șterși virtual, limitați, poate fi controlată sursa lor, destinația lor, pot fi distribuiți în funcție de un credit social (cât de bine se conformează cetățeanul regulilor care i se impun) etc.
