Originea cuvantului concediu o gasim din latinescul “commeatus” – “permisie, învoire”.
In Evul Mediu,pentru societatea anglo-saxona termenul holiday insemna ca in zilele sfinte burghezia se odihnea,se ruga,mergea la biserica.
In secolul al doilea dupa Hristos,in Antichitatea romana,obiceiul elitelor de a se “retrage”, vara, “la ţară” sau în staţiuni cu ape termale, bucurându-se de “otium” (“timp liber”/ “răgaz”), cultivând bucuria statului degeaba, si a “plăcerii”.Pana in anul 1231 cand, o bulă papală a decretat, in premieră, pentru Universitatea din Paris, o lună de “vacanţă”.
În secolul al XVII-lea, tinerii din familiile înstărite au reînviat o veche tradiţie, aceea de a face “Marele Tur al Europei”, la vârsta majoratului (21 de ani), cu scop educativ, însoţiţi de un tutore şi având ca principala destinaţie Italia, pentru a descoperi valoarea culturală a antichităţii.
Abia în secolul al XIX-lea, odată cu industrializarea, apar orele fixe de lucru și o clasă muncitoare urbană. Presiunea socială duce la apariția noțiunii de concediu plătit, în unele țări. În Anglia victoriană, vacanțele devin populare în rândul claselor mijlocii. Se dezvoltă stațiuni balneare și de litoral. În Franța și Germania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sindicatele încep să lupte pentru dreptul la concediu.
In 2025 una dintre cele mai bizare conceptii despre vacanta se numeste „camera de intuneric”,unde sunt amenajate camere, în facilități turistice, chiar și de lux, în care turiștii pot să trăiască câteva zile bune, pe întuneric, 24 din 24 de ore. Evident, le este adusă hrană, le sunt asigurate toate condițiile de igienă și confort. În beznă mănâncă, dorm, se relaxează, fac baie și merg la toaletă. Ideea este împrumutată de la o serie de practici ale călugărilor budiști din Tibet.
Un alt trend este reprezentata de cei care nu vor să călătorească singuri, dar nici nu au prieteni disponibili, apelează la social media pentru a-și găsi un partener de vacanță. Unii chiar promit să achite integral costul vacanței. Observând acest trend, au apărut persoane care se ocupă de organizarea excursiilor pentru grupuri de necunoscuți.
Mai exista o tendinta,aplicata de marile corporatii in materii de concedii,numita WORKATION : ideea este de relocare pentru câteva săptămâni sau poate chiar luni la distanță de birou sau de casă. În perioada workation, angajatul nu ar trebui să lucreze mai mult de 4 ore pe zi, alegându-și singur programul pentru a beneficia mai mult de vacanță.
Independent de buget,locatie si durata,concediul reduce stresul,mareste productivitatea,reduce riscul de probleme de sănătate si îmbunătățește echilibrul dintre viața profesională și cea privată.
