Inima este un organ muscular care pompează sânge în tot corpul, transportă oxigenul preluat de la plămâni către celulele țesuturilor și organelor pentru hrănire și elimină dioxidul de carbon din sânge către plămâni.
Este împărțit în patru camere, atriile superioare stânga și dreapta și ventriculele inferioare stângi și drepte. Camerele sunt separate de pereți numiti pereți despărțitori. Inima unui bebeluș cântărește aproximativ 20-21 de grame la naștere, dar ajunge la 250-300 de grame la vârsta adultă. Inima este situată în piept în spatele sternului, ușor spre stânga, deasupra diafragmei. Este conic și este format din următoarele straturi:
Pericard – Membrană producătoare de ser care înconjoară inima și o protejează de frecarea dintre inimă și organele din jur.
Miocard – „mușchiul” inimii
endocard – stratul care formează peretele interior al inimii
Epicard – stratul visceral al sacului din jurul inimii
Inima este compusă involuntar din țesut muscular striat, dar transplantul cardiac este posibil deoarece, spre deosebire de alți mușchi din corpul uman, inima se poate contracta fără stimulare nervoasă. Mușchiul cardiac este alcătuit din fibre musculare și celule numite cardiomiocite. Aceste celule pot declanșa impulsuri nervoase pentru contracție, bătăile inimii care circulă sângele în tot corpul. „Generatorul” acestui stimul este nodul sinusal, situat între vena cavă superioară și atriul drept, care transmite impulsuri contractile în jurul inimii prin intermediul fibrelor musculare. Fibrele nervoase autonome sunt situate în inimă și formează plexul cardiac. Pe de altă parte, nervul vag și fibrele nervoase simpatice conectează organele de nervii senzoriali, simpatici și parasimpatici, asigurând coordonarea cu stimularea inimii și a creierului.
În inimă, ele reglează fluxul sanguin unidirecțional între atrii și ventriculi (valvele tricuspide și mitrale numite valve atrioventriculare) și între inimă și vasele de sânge (valve pulmonare și aortice, numite și valve semilunare). Există patru valve care nu ). Vasele de sânge care comunică cu inima schimbă oxigen și dioxid de carbon cu țesuturile și organele. Acestea includ: venele (vena cavă inferioară și vena cavă superioară) care transportă sângele care conține dioxid de carbon și țesutul către inimă. Artera și vena pulmonară care asigură circulația sângelui între inimă și plămâni. Aorta este artera principală a corpului uman care transportă și distribuie sânge bogat în oxigen din ventriculul stâng al inimii către toate organele.
