Oameni care au schimbat lumea

Desi este extrem de dificil sa cuprinzi in cateva randuri realizarile marete ale celor mai deosebiti oameni din istorie,aleatoriu,vom incerca sa subliniem cele mai importante evenimente,cercetari sau descoperiri care au schimbat fundamental lumea.

Isus

Majoritatea istoricilor care au studiat acest subiect consideră indubitabilă existența lui Isus ca persoană istorică.

Marele scriitor antic,necrestin pe nume Tacit în Anale, scrise în jurul anului 115, îl menționează pe Christus, fără prea multe detalii istorice. Există o referință obscură la un lider evreu numit „Chrestus” în Suetoniu. Conform lui Suetoniu, cap. 25, s-au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul anului 50 „tulburări persistente… instigate de Chrestus”.

guvernatorul provincial al Pontului și Bitiniei,Pliniu cel Tanar i-a scris imparatului Traian în jurul anului 112, referitor la cum trebuie să procedeze cu creștinii, care refuzau cultul imperial al adorării împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”.

 Isus era un om plin de căldură, de tandreţe şi de sensibilitate. Oamenii au văzut că era bun şi abordabil. Chiar şi copiii se simţeau bine în compania lui (Marcu 10:13-16). Isus nu era părtinitor. El ura corupţia şi nedreptatea (Matei 21:12, 13). Într-o epocă în care femeile nu erau respectate şi aveau puţine drepturi, el le-a tratat cu demnitate (Ioan 4:9, 27). Isus era cu adevărat umil. Cu o anumită ocazie, el a spălat picioarele apostolilor săi, sarcină care îi revenea în mod obişnuit celui mai umil servitor.

 Isus era atent la necesităţile oamenilor. Acest lucru s-a putut vedea mai ales când a făcut vindecări miraculoase cu ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu (Matei  14:14).

Napoleon

Napoleon Bonaparte, cel care la 18 mai 1804 era proclamat împărat al francezilor, sub numele de Napoleon I, a fost una dintre cele mai celebre figuri ale istoriei universale.

Nici un alt om, cu excepţia, poate, a lui Alexandru Macedon, nu şi-a influentat atât de decisiv epoca precum a făcut-o Napoleon Bonaparte. Viata lui este aceea a unui om excepţional dotat, care a ştiut să fructifice la maximum toate oportunităţile oferite de istorie.

Ceea ce-l individualizează pe Napoleon nu este doar geniul militar, care-l plasează în galeria marilor comandanţi de oşti, ci şi o rară şi fericită combinaţie între o putere de muncă ieşită din comun, o memorie fantastică şi o inteligenţă neobişnuită.

Dormea trei ore pe noapte, fiind capabil ca, în toiul celei mai aprige bătălii, să aţipească vreme de 10 minute, pentru ca mai apoi, refăcut complet, să ia deciziile cele mai potrivite.

Dante Alighieri

În 1308 începe redactarea capodoperei sale intitulate Comedia (poate chiar începînd din 1307, din momentul întreruperii tratatului filozofic Convivio). Epitetul „divina” va fi dat ulterior de Boccaccio şi apare pentru prima dată într­o ediţie din 1555. Ideea poemului apare deja profetizată în ultimul capitol al Vieţii Noi. Ficţiunea poetică a Divinei Comedii are la bază o alegorie fundamentală generală – călătoria în lumea de dincolo. Aceasta are ca scop descrierea istoriei reale a eului­călător care, traversînd experienţa păcatului (Infern) şi a purificării (Purgatoriu), ajunge la condiţia privilegiată a înţelegerii ordinii divine (Paradis). Beatrice reapare ca personaj ­simbol al credinţei, asumînd funcţia de călăuză în Paradis, după Vergiliu – simbol al raţiunii, călăuză fidelă şi înţeleaptă a lui Dante în Infern şi Purgatoriu.

În 1310 începe să lucreze la a doua parte a Divinei Comedii, Purgatoriul. În 1316 lucrează deja la redactarea Paradisului, ultima cantică, care va fi împărtăşită publicului doar după moartea lui Dante, în 1322. 

Mohamed

Este intemeietorul religiei islamice,fiind considerat de islamisti profetul lui Dumnezeu.

Mohamed (Muhammad) ultimul Profet al Islamului s‑a născut în anul 570 la Mecca şi a murit în iunie 632, la Medina. La vârsta de şase ani rămâne orfan, iar restul copilăriei îl va petrece în familia unchiului său. La 25 de ani se căsătoreşte cu o văduvă bogată cu care va avea şase copii.

Conform tradiţiei, în anul 610, pe când avea 40 de ani, este vizitat de îngerul Gabriel şi are revelaţia faptului că va deveni mesagerul mesajului lui Allah. În timpul obişnuitei sale rugăciuni în peştera de pe Hira, i s-a înfăţişat Arhanghelul Gabriel, care i-a poruncit să citească. Mohamed i-a răspuns că nu ştie carte. Atunci, prin intermediul Arhanghelului, Allah i-a cerut să devină „profetul adevăratei religii“. Se spune că acest episod a demonstrat clar dorinţa lui Dumnezeu că alesul prin care va transmite învăţătura nu trebuie să ştie carte şi nu trebuie să interpreteze poruncile divine, doar să le transmită.

Muhammad începe să predice mulţimii, îndemnându-i pe bogaţi să-i ajute pe săraci şi îndemnând la distrugerea idolilor, fiindcă există o singură Divinitate supremă.

Coranul se refer la Iisus cu numele de ‘Isa şi, de asemenea, cu supranumele de Ibn Maryam, „Fiul Mariei“ (Maria este singura femeie desemnată în Coran printr-un nume propriu care dă, de altfel, şi titlul celei de-a 19-a sure). În mesajul său către împăratul Abisiniei, profetul Muhammad insista asupra naşterii supranaturale a lui Iisus şi asupra virginităţii mamei sale, reluînd astfel versetul coranic care spune: Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, Cuvîntul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un duh de la El. (Coran, 4:171).

Proclamand deschis ca „Nu exista alt Dumnezeu in afara lui Dumnezeu!”, Muhammad nu dorea neaparat sa infiinteze o noua religie, pe cat vroia sa-i „trezeasca ” pe semenii sai arabi, sa-i convinga ca trebuie sa-l venereze pe Allah, singurul creator al Cerului si Pamantului. Acelasi mesaj l-a propavaduit fara prea mare succes si primelor comunitati de evrei si crestini cu care a intrat in contact, militand pentru un monoteism sobru si absolut, fara intermediari, sfinti, iluminati sau lideri spirituali care sa mijloceasca intre om si Dumnezeul sau. 

Coranul este compus din 114 capitole (Sure in limba araba) si cuprinde evolutia vietii lui Muhammad, persecutiile, controversele ridicate de partizanii si adversarii sai, conducerea comunitatii musulmane si conflictele armate. 

Aristotel

A fost elvul lui Platon si invatatorul lui Alexandru cel Mare.La varsta de 40 de ani infiinteaza o scoala in Atena pentru a instrui tinerii in stiinta si filozofie.

Anii de studii la Atena au fost hotărâtori pentru formarea filosofică și științifică a lui Aristotel. Aici el a avut prilejul să facă cunoștință cu tot tezarul gândirii grecești acumulat timp de peste două secole, să studieze lucrările unor înaintași de seamă ca Thales, Pitagora, Heraclit, Socrate, Democrit și înainte de toate pe cele ale maestrului său Platon.

Cel mai captivant citat al sau este:„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un obicei” – Aristotel.

Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica.

In privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi bani.

Aristotel se bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau infirmat viziunea sa.

Regina Victoria

era victoriană a fost marcată de o creștere rapidă a industrializării și a capitalismului. Revoluția industrială a adus schimbări majore în producție, tehnologie și economie, transformând Regatul Unit într-o putere industrială de frunte. Industriile manufacturiere, mineritul și transporturile au cunoscut o expansiune semnificativă, iar clasa de mijloc a crescut în influență și bogăție.

Mai mult, perioada domniei Victoriei a fost una de extindere și consolidare a imperiului britanic. În timpul domniei sale, Imperiul Britanic a cunoscut o expansiune rapidă în Africa, Asia și Pacific.

Din punct de vedere al reformelor amintim:

Reforma Educației din 1870, prin care a fost stabilit un sistem de educație primară obligatorie și gratuită în Anglia și Țara Galilor. 

Legea Muncii din 1842 care a introdus primele reglementări privind condițiile de muncă și orele de lucru în industria minieră. A instituit inspecții și standarde minime pentru siguranța și sănătatea muncitorilor, marcând un pas important în direcția protecției drepturilor lucrătorilor.

Legea Muncii din 1847 care a stabilit reguli și reglementări privind orele de lucru ale femeilor și ale tinerilor în industria de manufactură. A limitat durata zilnică de muncă și a protejat lucrătorii vulnerabili, cum ar fi femeile și copiii, de exploatare și abuz.

Legea Celor Douăsprezece Ore din 1847 prin care a fost redusă durata zilnică de lucru la maximum 12 ore pentru lucrătorii din fabrici și mine. Deși această reducere a fost limitată la anumite categorii de lucrători, a reprezentat un pas important în direcția stabilirii unor limite ale duratei de muncă.

Legea Reformei Electorale din 1867 care a extins dreptul de vot în rândul bărbaților în Regatul Unit și a acordat dreptul de vot unui număr semnificativ de bărbați de clasă muncitoare. A fost un pas important în democratizarea procesului electoral și în extinderea reprezentativității politice.

Marie Curie (1867-1934)

Ea este faimoasă pentru munca depusă în domeniul radioactivității, dar  și câștigarea de două ori a Premiului Nobel. Alături de Henri Becquerel și soțul ei, Pierre Curie, a fost distins cu premiul Nobel pentru fizică din 1903. A fost singura câștigătoare a Premiului Nobel pentru chimie din 1911. A fost prima femeie care a câștigat un premiu Nobel și este singura femeie care a câștigat premiul în două domenii diferite.

Una dintre realizările marcante ale lui Marie Curie a fost înțelegerea nevoii de a acumula surse radioactive intense, nu numai pentru a trata bolile, ci și pentru a menține o ofertă abundentă de cercetare în fizică nucleară; stocul rezultat a fost un instrument de neegalat până la apariția din anii 1930 a acceleratoarelor de particule.

Marie Curie (1867-1934)

Ea este faimoasă pentru munca depusă în domeniul radioactivității, dar  și câștigarea de două ori a Premiului Nobel. Alături de Henri Becquerel și soțul ei, Pierre Curie, a fost distins cu premiul Nobel pentru fizică din 1903. A fost singura câștigătoare a Premiului Nobel pentru chimie din 1911. A fost prima femeie care a câștigat un premiu Nobel și este singura femeie care a câștigat premiul în două domenii diferite.

Una dintre realizările marcante ale lui Marie Curie a fost înțelegerea nevoii de a acumula surse radioactive intense, nu numai pentru a trata bolile, ci și pentru a menține o ofertă abundentă de cercetare în fizică nucleară; stocul rezultat a fost un instrument de neegalat până la apariția din anii 1930 a acceleratoarelor de particule.

Albert Einstein (1879-1955)

El dezvoltat Teoriile Relativității Generale și Restrânse și a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1921 pentru explicația sa asupra efectului fotoelectric. Einstein este în general considerat cel mai influent fizician al secolului XX.

Ceea ce a lasat Einstein umanitatii a fost piatra de temelie a intregii civilizatii asa cum o cunoastem, activitatea sa științifică fiind cu mult înaintea vremurilor sale.În 1993, a fost acordat un premiu Nobel pentru descoperirea undelor gravitaționale, teoretizate de Einstein. În 1995, a fost acordat un premiu Nobel descoperitorilor de condensate Bose-Einstein, o nouă formă de materie care poate apărea la temperaturi extrem de scăzute. Noile generații de sateliți spațiali au continuat să verifice predicțiile lui Einstein. Mulți fizicieni de top care sunt contemporani cu noi  încearcă să îndeplinească visul final al lui Einstein de a avea o „teorie a întregului”.