Trebuie specificat ca fungii(ciupercile)traiesc oriunde:in aer,in sol,pe animale vii sau moarte,pe alte plante,pe pereti,in apa si nu au radacini si nici flori.Deasemenea nu contin clorofila,ceea ce le face diferite de plante.
Ciupercile de impart in ciuperci superioare(buretii) si ciuperci inferioare(mucegaiul,drojdia de bere).
Dat fiind ca nu au clorofila,ele nu isi pot produce singure hrana si deci se hranesc cu ceea ce gasesc in jurul lor deja preparat,folosind enzime pt a transforma hrana in lichid,pe care mai apoi il absorb.
Ciupercile reprezinta un procent mare in dieta multor persoane,deci cunoasterea acestora atunci cand le culegem din natura sau le cumparam de la cunoscuti este esentiala.
In vechime forma neregulata,mai ciudata era considerata semn de toxicitate,dar astazi se stie ca ciuperca clasica cu picior si palarie nu este neaparat comestibila,ba dimpotriva poate fi letala.
Culoarea ciupercilor ne ajuta la identificarea lor,dar de asemenea nu are relevanta in ceea ce priveste toxicitatea lor.
Nici faptul ca unele animale se hranesc cu o ciuperca nu este relevant pt om,deoarece sistemul nostru digestiv reactioneaza diferit.Spre exemplu,ghebele fac rau porcilor.In Romania speciile sigure pt consum sunt:
hribii,champignon,iutarii,galbiorii,ciupercile de prun,ghebele si craitele.
Toate acestea au insa o specie asemanatoare foarte toxica!
Prepararea termica indelungata sau la temperaturi mari NU indeparteaza toxicitatea la toate speciile.
Cateva exemple de ciuperci otravitoare:
buretele viespii,buretele pestrit,hribul tiganesc,buretele panterei.
Ceea ce putina lume stie este ca si consumul exagerat de ciuperci poate duce la indigestii.
Un alt aspect important este incrucisarea sporilor,astfel o ciuperca comestibila poate deveni otravitoare.Aunci cand o ciuperca otravitoare creste langa un lot de ciuperci comestibile,sporii purtati de vant al ciupercii toxice se pot lipi de palaria ciupercii comestibile,ramanand lipiti chiar si in urma unei spalari temeinice.
Verdictul cel mai sigur este vizualizarea sporilor la microscop,in vederea diferentierii ciupercilor comestibile de cele toxice,deoarece as cum am spus si mai sus pentru fiecare fung comestibil exista un corespondent toxic:
Agaricus arvensis (ciuperca de camp comestibila) si Amanita Phalloides (buretele viperei); Morchela esculenta (zbarciog – comestibila) si Gyromitra esculenta (zbarciog gras sau ciuculete – otravitoare); Cantharellus cibarius (galbiori sau bureti galbeni – comestibila) si Omphalotus olearius (otravitoare); Amanita caesarea (craita – comestibila) si Amanita muscaria (muscarita sau bureti pestriti – otravitoare); Boletus edulis (hrib sau manatarca – comestibila) si Boletus satanas (hrib tiganesc sau manatarca dracului – otravitoare).
Procesul de gatire,marinare,macerare,congelare nu elimina toxinele!
Ca beneficii in consumul de ciuperci este de mentionat aportul de acid folic,vitamina D,B2,B3,minerale,vitamina B8 care intareste firul de par.S-a demonstrat ca prin consumul de ciuperci se reduce inmultirea celulelor tumorale,se scade tensiunea arteriala,sustin activitatea tiroidiana prin cantitatea de seleniu mare continuta.
Ciupercile sunt numite carnea padurii,deoarece prin gust,aroma si aport de vitamine pot inlocui cu succes consumul de carnii.
